Devianța, delincvența și controlul social
Probleme sociale — Conformitate și devianță, delincvența, anomia și formele controlului social (clasa a XI-a)
- Definirea conformității, a devianței, a delincvenței și a controlului social.
- Explicarea relativității devianței și a teoriilor sociologice ale abaterii: anomia, decalajul scopuri-mijloace, etichetarea.
- Distingerea formelor controlului social după instanță, după natura reacției și după sursa constrângerii.
- Conformitatea este respectarea normelor grupului, iar devianța este abaterea de la ele, urmată de dezaprobare sau sancțiune.
- Devianța este relativă: depinde de normă, de societate, de epocă și de grup, nu de faptă în sine.
- Delincvența este partea devianței care încalcă norma penală; orice infracțiune este devianță, dar nu invers.
- Anomia, descrisă de Émile Durkheim, este slăbirea normelor în perioade de schimbare socială rapidă.
- Robert Merton a distins cinci moduri de adaptare: conformitate, inovație, ritualism, evaziune și rebeliune.
- Etichetarea publică a unei abateri ocazionale poate transforma devianța primară în devianță secundară.
- Controlul social este informal sau formal, pozitiv sau negativ, extern sau intern, iar funcțiile lui includ reintegrarea celui sancționat.