Efectul fotoelectric extern

Optică — Elemente de fizică cuantică: efectul fotoelectric extern

Aplicarea ecuației lui Einstein pentru determinarea energiei cinetice maxime a fotoelectronilor.
Calculul frecvenței și al lungimii de undă de prag și verificarea condiției de producere a efectului.
Legarea tensiunii de stopare, a vitezei maxime și a numărului de fotoni de mărimile din enunț.

Efectul fotoelectric extern este emisia de electroni de la suprafața unui metal iradiat cu lumină.
Energia unui foton este $E = h ν = \frac{h c}{λ}$ , cu $h = 6, 6 \cdot 1 0^{- 34} J \cdot s$ .
Ecuația lui Einstein, $h ν = L + E_{c}$ , împarte energia fotonului în lucru mecanic de extracție și energie cinetică maximă.
Pragul fotoelectric este $ν_{0} = \frac{L}{h}$ , respectiv $λ_{0} = \frac{h c}{L}$ ; efectul cere $ν \geq ν_{0}$ , adică $λ \leq λ_{0}$ .
Tensiunea de stopare respectă $e U_{s} = E_{c}$ , iar graficul $U_{s}$ în funcție de $ν$ este o dreaptă de pantă $\frac{h}{e}$ .
Viteza maximă a fotoelectronilor este $v = \frac{2 E _{c}}{m}$ , cu $m = 9, 1 \cdot 1 0^{- 31} kg$ .
Fluxul radiației determină numărul de electroni și curentul de saturație, iar frecvența determină energia lor cinetică.