Problema cunoașterii și adevărul
Filosofie — Cunoașterea: problema cunoașterii, adevăr și eroare (clasa a XII-a)
- Deosebirea dintre opinie și cunoaștere, prin condiția întemeierii.
- Compararea raționalismului cu empirismul și explicarea sintezei kantiene.
- Aplicarea teoriilor adevărului — corespondență, coerență, pragmatism, consens — cu obiecția fiecăreia.
- Analiza clasică cere trei condiții pentru cunoaștere: credință, adevăr și temei.
- Raționalismul întemeiază cunoașterea pe rațiune, iar Descartes ajunge, prin îndoiala metodică, la certitudinea propriei gândiri.
- Empirismul o întemeiază pe experiență, iar Hume arată că generalizarea inductivă se sprijină pe obișnuință, nu pe demonstrație.
- Kant unește cele două surse: materia vine din simțuri, forma este adusă de subiect, iar lumea este cunoscută așa cum ne apare.
- Scepticismul radical se autodesființează; forma lui moderată, care cere temeiuri și admite revizuirea, coincide cu atitudinea științifică.
- Teoriile adevărului — corespondență, coerență, pragmatism, consens — au fiecare un argument propriu și o obiecție standard.
- Adevărul nu se confundă cu certitudinea: se poate fi sigur și greșit.