Natura umană

Filosofie — Omul: problematica filosofică a omului (clasa a XII-a)

Compararea concepțiilor despre natura umană: rațională, dualistă, mecanicistă, socială, existențialistă.
Explicarea raportului dintre natură și cultură în constituirea omului.
Evaluarea consecințelor morale și politice pe care le are fiecare concepție despre om.

Întrebarea despre natura umană caută criteriul deosebirii omului, iar consecințele ei sunt morale și politice.
Aristotel: animal rațional și politic, desăvârșit prin activitatea proprie speciei; obiecție: presupune o natură cu scopuri.
Platon și Descartes susțin dualismul suflet–trup; obiecția centrală rămâne problema interacțiunii.
Hobbes explică omul mecanicist, prin dorințe și conservare de sine; obiecție: cooperarea dezinteresată rămâne neexplicată.
Rousseau și Marx derivă trăsăturile umane din formele vieții sociale; obiecție: universaliile antropologice.
Sartre neagă orice esență dată: existența precede esența, deci responsabilitatea este totală; obiecție: temeiul drepturilor comune.
Kant mută criteriul de la însușiri la autonomie, din care decurge demnitatea persoanei.