Structura compușilor organici

Chimie organică — Structura, formulele și izomeria compușilor organici

Deducerea formulei moleculare a unui compus organic din compoziția procentuală sau din produșii de ardere.
Calculul nesaturării echivalente și interpretarea ei ca număr de legături pi plus cicluri.
Recunoașterea izomeriei de catenă, de poziție, de funcțiune și geometrice.

Carbonul este tetravalent și formează catene liniare, ramificate sau ciclice; atomii de carbon se clasifică în primari, secundari, terțiari și cuaternari.
Hibridizarea decide geometria: $s p^{3}$ tetraedrică cu unghiuri de aproximativ $10 9^{\circ} 2 8^{'}$ , $s p^{2}$ plană cu $12 0^{\circ}$ , $s p$ liniară cu $18 0^{\circ}$ .
O dublă legătură are o legătură $σ$ și una $π$ ; o triplă legătură are o $σ$ și două $π$ , iar legăturile $π$ sunt cele care dau reactivitatea la adiție.
Formula moleculară se deduce din compoziția procentuală sau din produșii de ardere, apoi se verifică prin masa molară.
$NE = \frac{2 c + 2 + n - h - x}{2}$ numără legăturile $π$ plus ciclurile; oxigenul nu intră în formulă.
Izomeria poate fi de catenă, de poziție, de funcțiune, geometrică sau optică; izomerii au aceeași formulă moleculară, dar proprietăți diferite.